Când cumperi ochelari, la un moment dat cineva îți spune „ați luat lentile de 1.6″ sau „la dioptria dumneavoastră recomand 1.67″. Cifra aceea este o proprietate fizică a materialului din care e turnată lentila și se numește indice de refracție.
Cifra aceea nu are legătură cu dioptriile și nici cu vreo generație de produs. Descrie materialul din care e turnată lentila.
Regula e simplă și merită reținută înaintea oricărei alte informații din articolul ăsta: cu cât cifra e mai mare, cu atât lentila iese mai subțire la aceeași dioptrie. Gama merge de la 1.50, care e plasticul standard, până la 1.74, care e cel mai subțire material de pe piață.
De ce se întâmplă asta ține de o proprietate a materialului. Unele plastice îndoaie lumina mai puternic decât altele, iar când materialul lucrează mai eficient, ai nevoie de mai puțin din el ca să obții aceeași corecție. E cam ca la pungile de gunoi: una din plastic subțire dar rezistent duce aceeași greutate ca una groasă și ieftină, pentru că materialul e mai bun. Lentila 1.74 face exact aceeași treabă ca lentila 1.50, dar cu mai puțină masă.
Ce nu face indicele, și aici se încurcă multă lume, e să îți schimbe vederea. Corecția vine din dioptrii, care rămân aceleași indiferent de material. Cu 1.50 vezi la fel de bine ca și cu 1.74. Diferența e cât de gros e obiectul pe care îl porți pe nas și cât plătești pentru el.
Indicele lentilelor de ochelari. Ce material se ascunde în spatele fiecărei cifre
Treptele nu sunt inventate de marketing. Fiecare corespunde unei rețete chimice diferite, dezvoltate în laboratoare de industrie în ultimii șaptezeci de ani.
Plasticul de 1.50 e cel clasic, folosit din 1947 și cunoscut în laborator ca CR-39. E foarte curat optic, se prelucrează ușor și costă puțin, motiv pentru care rămâne standardul față de care se compară toate celelalte. Singura lui problemă apare la dioptrii mari, unde devine voluminos.
Trivexul, cu indicele 1.53, a apărut la începutul anilor 2000 și a fost dezvoltat inițial pentru aplicații militare. Nu subțiază mult, dar are două calități pe care nu le găsești împreună nicăieri altundeva: e cel mai ușor material de pe piață și practic nu se sparge.
Plasticul de 1.56 e treapta intermediară, cel mai frecvent upgrade ieftin față de 1.50. Subțiază perceptibil la dioptrii medii și costă cu puțin mai mult.
Policarbonatul, cu indicele 1.59, e materialul din care se fac geamurile antiglonț și căștile de motociclist. Nu se sparge, blochează integral radiația ultravioletă și e ușor. În schimb are cea mai slabă calitate optică din toată gama, motiv pentru care în Europa se folosește mai ales la copii și la ochelarii de sport, mai rar la adulți.
Plasticul de 1.60 e, pentru majoritatea purtătorilor, punctul de echilibru. Subțiază vizibil, se comportă surprinzător de bine optic pentru cât de subțire iese și are un preț rezonabil. E varianta potrivită pentru cei mai mulți purtători.
Plasticul de 1.67 e destinat dioptriilor mari. Diferența față de 1.60 se vede clar de la șase dioptrii în sus, dar sub pragul ăsta mulți plătesc pentru ceva ce nu observă niciodată.
Plasticul de 1.74 e cel mai subțire disponibil comercial. Se justifică de la opt dioptrii în sus, uneori de la șapte dacă rama e mare.
Un lucru care nu se spune întotdeauna din prima: prețul urcă odată cu cifra, și nu cu puțin. Între 1.50 și 1.56 diferența e mică. Saltul la 1.67 aproape dublează costul lentilei față de 1.60, iar 1.74 ajunge de trei sau patru ori prețul unei lentile 1.50 cu aceleași tratamente. Nu sunt trepte de confort inventate ca să se vândă mai scump, sunt materiale cu costuri de producție diferite, dar merită să știi asta înainte să auzi suma finală.
Mai există și lentile de sticlă cu indici de 1.80 sau 1.90, care rămân singura variantă la dioptrii peste cincisprezece. Se comandă rar, pe cazuri punctuale.
Indicele lentilelor de ochelari. Cât subțiază, concret, un indice mai mare
Vorbele generale nu ajută pe nimeni să decidă, așa că merită un caz concret. Un pacient cu șase dioptrii de miopie și o ramă de dimensiune medie primește următoarele grosimi la marginea lentilei:
| Indice | Grosimea marginii |
|---|---|
| 1.50 | 6,6 mm |
| 1.56 | 6,0 mm |
| 1.60 | 5,7 mm |
| 1.67 | 5,2 mm |
| 1.74 | 4,8 mm |
Aproape doi milimetri diferență între prima și ultima variantă, adică o reducere de circa un sfert. Se vede din profil, se simte pe nas și schimbă vizibil felul în care arată ochelarii.
Acum același om, dar cu două dioptrii în loc de șase, aceeași ramă. La 1.50 marginea iese la 1,8 mm, la 1.74 la 1,2 mm. Șase zecimi de milimetru. Nimeni nu observă asta, nici măcar purtătorul care caută diferența în oglindă a doua zi.
Concluzia care rezultă din cele două exemple e cea mai utilă din tot articolul. Beneficiul indicelui crește odată cu dioptria, și crește accelerat. Sub două dioptrii e practic nul. Între două și patru e modest. Peste cinci devine vizibil. Peste opt devine obligatoriu, dacă vrei ochelari pe care să îi porți toată ziua fără să te gândești la ei.
Indicele lentilelor de ochelari. De ce unele lentile subțiri dau margini colorate
Ai observat vreodată un contur ușor albăstrui pe marginea literelor, când citești și privirea îți fuge spre colțul lentilei? Sau faruri de mașină care noaptea par să aibă un halou gălbui violet în jur? Nu ți se pare și nu e un defect de fabricație.
Fenomenul se numește aberație cromatică. Lumina albă e un amestec de culori, iar orice material transparent le îndoaie puțin diferit una de alta. Roșul se abate mai puțin, albastrul mai mult. Exact ce face o prismă de sticlă când desface lumina în curcubeu, doar că la o scară mult mai mică.
Aici e partea care contează pentru alegerea ta: materialele care îndoaie lumina mai puternic o și despart mai puternic în culori. Cele două merg mână în mână, pentru că țin de chimia materialelor transparente și nu de calitatea execuției. Cu alte cuvinte, cumperi subțirime și plătești cu puțină claritate la periferie.
Câteva lucruri utile despre cum se manifestă în practică. Efectul e aproape absent în centrul lentilei, acolo unde privești drept înainte, și apare când rotești ochiul spre margine. De asta oamenii care își mișcă mult ochii în loc să întoarcă capul sunt mai deranjați decât ceilalți. Se vede cel mai bine noaptea, pe surse de lumină puternică pe fond întunecat. Iar adaptarea e reală și durează de obicei una sau două săptămâni, după care creierul învață să ignore franjurile. Aproximativ un purtător din zece rămâne sensibil și după perioada asta.
Dacă ai avut deja o experiență proastă cu ochelari și ți s au părut culorile ciudate pe margini, spune asta înainte de comandă. Se poate compensa prin alegerea materialului și a ramei.
Ce surprinde pe toată lumea când află: policarbonatul, care nu e nici pe departe cel mai subțire material, are cel mai prost comportament la culori din toată gama. Iar 1.60 stă neașteptat de bine, mai bine decât 1.67 și 1.74, care sunt mai subțiri decât el. Progresia nu e liniară, pentru că fiecare polimer are chimia lui. De aceea 1.60 rămâne varianta cea mai potrivită pentru majoritatea purtătorilor: subțiază decent fără să plătești mult din claritate.
Indicele lentilelor de ochelari. Subțire nu înseamnă automat ușor
E o confuzie care apare săptămânal la tejghea. Oamenii cer 1.74 pentru că vor ochelari ușori, dar indicele nu spune nimic despre greutate. Descrie cât de mult îndoaie materialul lumina, nu cât trage la cântar.
Materialul 1.74 e de fapt cel mai dens plastic din gamă. La volum egal, cântărește mai mult decât plasticul obișnuit, cam cum un cub de plastic dens e mai greu decât unul de lemn de aceeași mărime. La dioptrii mari, volumul economisit compensează diferența și lentila finală iese totuși mai ușoară. La dioptrii mici, unde nu prea ai ce economisi, o lentilă 1.74 poate cântări chiar mai mult decât una obișnuită.
Dacă te interesează greutatea și nu grosimea, materialul potrivit e Trivexul. E cel mai ușor de pe piață, cu vreo șaisprezece la sută sub plasticul standard, și are o calitate optică bună. Se potrivește bine la copii, la ramele metalice mari și la cei care se plâng că le rămân urme adânci pe nas.
Indicele lentilelor de ochelari. Lentilele subțiri reflectă mai mult
Orice suprafață transparentă reflectă o parte din lumina care ajunge la ea, iar cantitatea crește odată cu indicele. O lentilă obișnuită pierde prin reflexie în jur de opt la sută din lumină, socotind ambele fețe. Una de 1.74 pierde aproape paisprezece la sută.
Practic, o lentilă 1.74 fără tratament e o oglindă considerabil mai bună decât una ieftină. Se vede în fotografii, unde ochii dispar sub două pete albe. Se simte noaptea la volan, unde farurile din spate se reflectă în interiorul lentilei și îți apar în câmpul vizual ca imagini fantomă care nu există.
De aici o regulă fără excepție: de la 1.60 în sus, tratamentul antireflex nu e opțional. Un antireflex multistrat modern coboară reflexia sub un procent pe fiecare suprafață, deci o lentilă 1.74 tratată lasă să treacă mai multă lumină decât o lentilă 1.50 netratată. Fără tratament, ai plătit pentru subțire și ai primit oglindă.
Indicele lentilelor de ochelari. Rezistența la lovituri și protecția UV
Materialele nu se comportă la fel când le scapi pe gresie sau când le lovește o minge.
Policarbonatul și Trivexul sunt practic de nespart în condiții de purtare normală și trec testele de impact folosite pentru ochelarii de protecție. Plasticul obișnuit de 1.50 e rezonabil de rezistent, dar poate fisura la o lovitură puternică. Materialele de 1.67 și 1.74 sunt mai casante, motiv pentru care se montează cu grijă și se evită în ramele fără contur, unde lentila e găurită și ținută sub tensiune de șuruburi.
La radiația ultravioletă situația e mai bună decât se crede. Toate materialele de la 1.56 în sus, plus policarbonatul și Trivexul, blochează integral spectrul UV prin structura lor chimică, fără să fie nevoie de vreun tratament suplimentar. Doar plasticul de 1.50 netratat lasă să treacă o mică fracțiune, motiv pentru care laboratoarele îi aplică oricum un filtru.
Un detaliu pe care îl ignoră aproape toată lumea: protecția lentilei se referă doar la lumina care trece prin ea. Ce ajunge la ochi lateral, pe lângă ramă, nu e filtrat de nimic. De asta ochelarii de soare cu ramă mare sau curbată protejează mai bine decât cei mici și eleganți, indiferent ce scrie pe etichetă.
Indicele lentilelor de ochelari. Miopie sau hipermetropie? Problema arată diferit
Cele două defecte cer lentile de forme opuse, deci și problema estetică e alta.
Lentila pentru miopie e subțire în centru și groasă pe margine. La dioptrii mari, marginea se vede din profil ca un inel gros, iar ochii apar mai mici decât sunt în realitate. Aici indicele ajută mult, pentru că atacă exact zona care deranjează.
Lentila pentru hipermetropie e invers: groasă în centru și subțire spre margine. Problema nu se vede din profil, ci din față. Lentila iese proeminentă în mijloc, ochii apar măriți nefiresc, iar uneori purtătorul e deranjat de efectul de lupă mai mult decât cei din jur.
La hipermetropie, un indice ridicat reduce grosimea centrală, dar câștigul e mai mic decât la o miopie de aceeași valoare. Ce ajută mai mult acolo e forma lentilei, despre care e vorba mai jos. Un hipermetrop de cinci dioptrii câștigă mai mult trecând de la o lentilă obișnuită de 1.60 la una asferică de același indice decât urcând la 1.67.
Mai e ceva ce se ține rar în cont. La lentilele pentru hipermetropie, marginea foarte subțire devine fragilă și se poate ciobi la montaj, mai ales în ramele metalice cu șanț. Laboratorul lasă intenționat un minim de material pe margine, ceea ce înseamnă că grosimea din centru nu poate scădea la infinit, oricât indice ai alege.
Indicele lentilelor de ochelari. Ce se schimbă dacă ai și astigmatism
Când rețeta conține cilindru, lentila nu mai are aceeași putere peste tot. Are o putere pe o direcție și alta pe cea perpendiculară, deci grosimea variază pe conturul ei.
Pentru alegerea indicelui nu se pleacă de la sferă, ci de la puterea maximă care rezultă. O rețetă de -3.00 cu cilindru de -2.50 înseamnă că pe o direcție ai efectiv -5.50 dioptrii, iar lentila va fi la fel de groasă acolo ca una simplă de -5.50, deși pe hârtie sfera pare modestă. Regula de calcul rapid e să aduni sfera cu cilindrul și să iei numărul cel mai mare în valoare absolută dintre sferă și rezultat. După acela alegi indicele.
Un cilindru mare mai aduce o complicație. Diferența de grosime dintre cele două direcții face lentila vizibil asimetrică, mai ales la rame rotunde sau ovale, unde conturul nu maschează nimic. La astigmatisme peste două dioptrii și jumătate, o ramă cu contur gros ajută mai mult decât un salt de indice.
Indicele lentilelor de ochelari. Rama contează adesea mai mult decât indicele
Aici pierd oamenii cei mai mulți bani degeaba, și e partea care merită reținută din tot articolul.
Grosimea lentilei nu depinde proporțional de mărimea ramei, ci mult mai brutal. La o ramă cu jumătate din diametru, grosimea scade de patru ori, nu la jumătate. Motivul ține de geometrie: cu cât discul de lentilă e mai mare, cu atât marginea lui se depărtează mai mult de centrul optic, iar grosimea crește accelerat pe măsură ce te îndepărtezi.
Tot cazul de la șase dioptrii, dar cu lentile ieftine de 1.50. Într o ramă mare, marginea iese la 5,4 mm. În una mică, la 3 mm. Adică o ramă mică cu lentile 1.50 arată mai bine decât o ramă mare cu lentile 1.74, fără să plătești diferența de câteva sute de lei.
Ce înseamnă concret o ramă care lucrează în favoarea ta. Formele mici și rotunjite bat formele mari și dreptunghiulare, pentru că un contur oval taie mai mult din discul de lentilă decât unul pătrat de aceeași lățime, eliminând colțurile, adică exact zonele cele mai depărtate de centru.
Rama cu contur plin, de acetat sau de metal cu șanț, maschează marginea lentilei, în timp ce ramele pe fir de nylon și cele complet fără contur o expun. Pentru cineva cu opt dioptrii, o ramă groasă de acetat face mai mult pentru aspectul final decât orice material de lentilă. Iar rama trebuie să fie potrivită ca lățime pe fața ta, pentru că una prea lată obligă laboratorul să mute centrul lentilei, ceea ce anulează o parte din câștig.
Indicele lentilelor de ochelari. De ce se măsoară distanța dintre pupile
Fiecare lentilă are un punct prin care lumina trece fără să fie deviată lateral, iar la montaj punctul acela trebuie să cadă exact în dreptul pupilei tale.
Dacă rama e mai lată decât distanța dintre pupilele tale, laboratorul mută centrul lentilei spre interior. Operațiunea cere un disc de lentilă mai mare, pentru că zona utilă se deplasează față de mijloc, iar rezultatul e o margine exterioară mai groasă.
Un purtător cu distanța pupilară de 58 de milimetri care alege o ramă proiectată pentru 68 primește lentile sensibil mai groase spre tâmple decât cineva cu aceeași dioptrie și o ramă potrivită. La dioptrii peste cinci, o ramă cu opt milimetri prea lată poate anula complet câștigul obținut prin trecerea de la 1.60 la 1.67. De aceea măsurarea nu e o formalitate birocratică, iar alegerea ramei nu ține doar de gust.
Indicele lentilelor de ochelari. Forma lentilei, nu doar materialul
Indicele descrie materialul, dar forma suprafețelor e o poveste separată, care se combină cu prima.
O lentilă obișnuită, numită sferică, are aceeași curbură pe toată întinderea, ca o felie dintr o minge. Merge foarte bine la dioptrii mici. La dioptrii mari apar însă distorsiuni spre periferie: obiectele privite prin marginea lentilei par ușor deformate, liniile drepte se curbează, iar zona în care vezi clar se îngustează.
O lentilă asferică are o curbură care se modifică treptat de la centru spre margine, după un calcul făcut de producător. Iese mai plată, cu mai puține distorsiuni periferice, mai subțire și cu mai puțină deformare a mărimii ochilor. La hipermetropie, diferența e izbitoare.
Combinația cu cel mai bun raport între rezultat și cost e un indice mediu cu design asferic, nu indicele maxim cu design obișnuit. Pentru un miop de cinci dioptrii și jumătate, o lentilă 1.60 asferică arată și funcționează mai bine decât una 1.67 sferică, la un preț apropiat.
Indicele lentilelor de ochelari. Ce indice ți se potrivește
Tabelul de mai jos presupune o ramă de dimensiune medie și o distanță pupilară obișnuită. Fiecare caz se ajustează după rama pe care o alegi.
| Dioptrie (sferă plus cilindru, în valoare absolută) | Indice recomandat | Observații |
|---|---|---|
| 0 până la 2.00 | 1.50 sau 1.56 | Diferența față de indicii mari e invizibilă. Banii se investesc mai bine într un antireflex bun. |
| 2.00 până la 4.00 | 1.56 sau 1.60 | 1.60 dacă rama e mare sau dacă ții mult la aspect. |
| 4.00 până la 6.00 | 1.60 | 1.67 doar la ramă mare sau cu contur subțire. Designul asferic ajută mult aici. |
| 6.00 până la 8.00 | 1.67 | 1.60 rămâne acceptabil cu o ramă mică de acetat. |
| peste 8.00 | 1.74 | Obligatoriu ramă mică, cu contur plin, și antireflex de calitate. |
| peste 15.00 | sticlă 1.80 sau 1.90 | Comandă specială. Greutate mare, se compensează prin ramă ușoară. |
| Copii, orice dioptrie | policarbonat sau Trivex | Prioritatea e rezistența la impact, nu grosimea. |
| Ochelari de sport | policarbonat sau Trivex | La fel ca la copii. |
| Rame fără contur | Trivex, policarbonat sau 1.60 | Materialele 1.67 și 1.74 sunt mai casante la găurire. |
Indicele lentilelor de ochelari. Copii, sport, rame fără contur, progresive
Copiii au nevoie de lentile care nu se sparg, indiferent de dioptrie. La vârsta la care ochelarii cad de pe masă săptămânal și ajung în ghiozdan fără toc, asta contează mai mult decât un milimetru de grosime. Policarbonatul și Trivexul sunt singurele variante rezonabile, iar Trivexul e mai bun dacă bugetul permite, pentru claritatea superioară. Grosimea se rezolvă alegând o ramă mică și bine potrivită pe față, nu urcând indicele.
Sportul cere aceeași logică, plus rezistență la zgâriere. Ramele foarte curbate au propriile complicații optice și cer lentile calculate special, altfel apar distorsiuni care nu au nicio legătură cu indicele.
Ramele fără contur țin lentila prin șuruburi care trec prin găuri făcute în material, iar zona din jurul găurii stă sub tensiune permanentă. Materialele casante pot fisura acolo după luni de purtare. Trivexul e alegerea dedicată acestui tip de montaj, policarbonatul se comportă foarte bine, iar 1.60 e acceptabil. Dacă dioptria ta cere neapărat 1.74, discuția corectă nu e despre lentilă, ci despre schimbarea ramei cu una cu contur plin, care oricum va masca mai bine grosimea.
Lentilele progresive adaugă o variabilă în plus. Zona pentru citit are o putere mai mare, deci partea de jos a lentilei se îngroașă la hipermetropi și se subțiază la miopi. Pe lângă asta, culoarul în care vezi clar depinde de designul intern al progresivei, nu doar de material, iar la indici mari marginile colorate se suprapun peste distorsiunile normale ale acestui tip de lentilă. Pentru cineva care trece prima dată la progresive și are dioptrii medii, 1.60 cu un design bun e o alegere mai bună decât 1.67 cu unul de bază.
Indicele lentilelor de ochelari. Plastic sau sticlă
Întrebarea vine mai ales de la purtătorii trecuți de cincizeci de ani, care au crescut cu ochelari de sticlă și nu au încredere în plastic.
Sticla are două avantaje reale. Rezistă mult mai bine la zgâriere, pentru că e dură prin natura ei, în timp ce plasticul depinde de un strat protector aplicat la suprafață. Și are o calitate optică foarte bună la indici mici.
Dezavantajele sunt însă serioase. Cântărește de aproape două ori mai mult decât plasticul la același volum, ceea ce se simte după câteva ore de purtare. Se sparge în cioburi tăioase la impact, cu risc direct pentru ochi. Și nu se poate monta în rame fără contur.
În Europa a ieșit aproape complet din uz pentru purtarea zilnică. O comandăm în două situații: dioptrii foarte mari, unde indicii de 1.80 și 1.90 nu au echivalent în plastic, și pacienți care lucrează în medii cu praf abraziv și acceptă riscul de spargere în schimbul rezistenței la zgâriere.
Dacă ai purtat sticlă toată viața și te temi că plasticul se zgârie, răspunsul e un tratament de duritate bun plus obiceiul de a curăța lentilele cu apă și săpun, nu cu tricoul. Zgârieturile pe lentilele moderne apar aproape întotdeauna din curățare greșită, nu din uzură normală.
Indicele lentilelor de ochelari. Cât costă diferența și când merită
Prețurile diferă de la producător la producător și în funcție de tratamentele alese, dar direcția e mereu aceeași: cu cât indicele urcă, cu atât lentila costă mai mult.
Ordinea în care merită investiți banii arată cam așa. Întâi în măsurători corecte și în alegerea potrivită a ramei, care nu costă nimic în plus și au cel mai mare impact asupra rezultatului final. Apoi în tratamentul antireflex, care schimbă vederea nocturnă și confortul la calculator mai mult decât orice indice. Apoi în forma lentilei, asferică sau progresivă de calitate. Și abia la final în indice, dacă dioptria chiar o cere.
Există oameni cu trei dioptrii care au plătit pentru 1.67 și au luat lentile fără un antireflex decent. Au primit ochelari cu jumătate de milimetru mai subțiri și cu reflexii mai supărătoare decât cei vechi. Ordinea în care investești contează mai mult decât suma.
Indicele lentilelor de ochelari. Cinci lucruri care se spun greșit
Că indicele mai mare înseamnă lentile mai bune. Înseamnă lentile mai subțiri. Optic, un indice mare e un compromis, iar la dioptrii mici plasticul de 1.50 dă cea mai curată imagine posibilă.
Că 1.74 e cel mai ușor. E cel mai dens plastic din gamă. Cel mai ușor e Trivexul.
Că indicele îmbunătățește vederea. Corecția vine din dioptrii, care sunt aceleași indiferent de material.
Că, odată ce ai luat 1.67, poți alege orice ramă. Rama influențează grosimea finală la fel de mult ca materialul, iar una nepotrivită anulează complet un salt de indice.
Că lentilele subțiri se sparg ușor și nu sunt sigure. Materialele de 1.67 și 1.74 sunt într adevăr mai casante, dar rezistă fără probleme la purtarea normală într o ramă cu contur. Discuția devine relevantă doar la ramele fără contur, la copii și în sport.
Indicele lentilelor de ochelari. Ce să întrebi înainte să comanzi
Care e puterea maximă din rețeta mea, după ce se adună sfera cu cilindrul? De aici pornește toată discuția despre indice, nu de la cifra pe care o vezi prima.
Rama pe care am ales o mă ajută sau mă încurcă la dioptria mea? Întrebarea asta economisește mai mulți bani decât oricare alta.
Cât iese grosimea la margine, în milimetri, pentru varianta propusă? Orice laborator serios poate calcula asta înainte de comandă. Dacă diferența dintre două variante e sub un milimetru, probabil nu merită banii.
Am fost vreodată deranjat de margini colorate la ochelarii de dinainte? Dacă da, spune, pentru că se ține cont la alegerea materialului.
Lentila propusă e asferică sau obișnuită, și cât costă diferența? De multe ori e mai ieftină decât un salt de indice și dă un rezultat mai bun.
Ce tratament antireflex e inclus? La indici de la 1.60 în sus, un antireflex slab compromite tot restul.
Întrebări frecvente despre Indicele lentilelor de ochelari.
E indicele materialului din care sunt făcute lentilele. Cu cât cifra e mai mare, cu atât lentila iese mai subțire la aceeași dioptrie. Nu are legătură cu puterea ochelarilor, care e dată de dioptrii.
Aproape sigur nu. La dioptria asta, diferența de grosime față de 1.60 e sub o jumătate de milimetru, adică sub pragul la care ochiul observă ceva. Aceiași bani puși pe un antireflex bun sau pe o lentilă asferică îți schimbă vizibil confortul.
E aberație cromatică și apare la materialele care despart mai puternic culorile, mai ales policarbonat, 1.56 și 1.67. Se vede în periferia lentilei și mai ales noaptea. Majoritatea oamenilor se adaptează în una sau două săptămâni. Dacă după o lună te deranjează la fel, materialul nu ți se potrivește și merită schimbat, de obicei cu 1.60.
Aproximativ zece la sută din grosimea marginii. La patru dioptrii înseamnă trei zecimi de milimetru, adică nimic vizibil. La opt dioptrii înseamnă aproape un milimetru, care se vede. În schimb, 1.67 desparte mai mult culorile. Sub șase dioptrii, 1.60 rămâne alegerea mai bună.
Nu din cauza indicelui în sine, ci pentru că sunt mai subțiri și mai flexibile, deci stratul dur de la suprafață e supus la mai multă deformare. Diferența e mică dacă tratamentul de duritate e de calitate. Ce contează mult mai mult e cum le cureți: apă călduță cu un strop de săpun, apoi laveta din microfibră. Ștersul uscat, mai ales cu tricoul, e principala cauză de zgârieturi.
Trivex în primul rând, apoi policarbonat și 1.60. Materialele de 1.67 și 1.74 sunt mai casante, iar zona din jurul găurilor de fixare poate fisura în timp. Dacă dioptria cere neapărat 1.74, mai bine schimbi rama cu una cu contur plin, care oricum va masca mai bine grosimea.
Policarbonat sau Trivex, chiar dacă nu au cel mai mare indice. La copii, prioritatea e ca lentila să nu se spargă în ochi la o minge sau la o cădere. Ambele blochează integral UV și sunt ușoare. Grosimea se rezolvă alegând o ramă mică și bine potrivită.
E un efect al lentilelor pentru miopie și crește cu dioptria. Un indice mai mare îl reduce puțin, pentru că permite o lentilă mai plată, dar nu îl elimină. Ajută mai mult o lentilă asferică, o ramă mai mică și o poziționare cât mai aproape de ochi. O ramă care stă departe pe nas accentuează problema.
În majoritatea ramelor cu contur, da. În cele fără contur, nu e recomandat. Dar întrebarea mai utilă e alta: dacă ai nevoie de 1.74, ai nevoie și de o ramă care să te ajute, adică mică, cu contur plin și potrivită ca lățime. O ramă mare cu lentile 1.74 poate arăta mai prost decât una mică cu lentile 1.60.
Dacă schimbi doar materialul, păstrând aceeași dioptrie și aceeași ramă, câteva zile. Dacă treci de la 1.50 la 1.67, socotește una sau două săptămâni până când creierul ignoră marginile colorate din periferie. Dacă simptomele țin peste o lună, sau dacă apar dureri de cap și amețeli, revino la optică pentru verificare. Uneori problema nu e materialul, ci centrarea sau înclinația ramei.
Adresă
Jud. Iași, Mun. Iași, Str. Hatman Șendrea, Nr. 2, Et. 1, Cam. 30
Telefon
+40 731 210 310
ochidocoptica@gmail.com
Program
Luni - Vineri: 09:00 - 17:00
Contactează-ne!
Ia legătura cu noi
Ai întrebări despre ochelari, programări sau consultații optometrice? Suntem aici să te ajutăm! Scrie-ne, sună-ne sau vino direct în locația noastră.
Telefon
+40 731 210 310